Draft – despre simbolistica elementelor de constructie, realizate pana atunci din lemn.
Blog
-
Fabrica de Blocuri Berceni
Statul si dezvoltatorii imobiliari vor confortul tau si banii tai
[spacer height=”50px”]
Cine locuieste in aceste blocuri? Care sunt particularitatile acestei zone? Care sunt aspectele bune si rele ale acestor ansambluri rezidentiale? Pentru a descoperi propun acest itinerariu parcurs si povestit de colegul meu Dragos:
[spacer height=”50px”]
Cum iesi de la statia de metrou Dimitrie Leonida, dai nas in nas cu cartierul rezidential Berceni, cu o priveliste superba de industrie romaneasca (platforma IMGB). Urmand Soseaua Berceni spre iesirea din oras (pe directia Sud-Est), ajungem spre zona de blocuri vizata, noile ansambluri rezidentiale delimitate de Strazile Oituz si Biruintei. Traseul propus ne va duce prin Drumul Fermei, Strada Biruintei, Strada Amurgului si terminandu-se la intersectia dintre Strada Oituz si Soseaua Berceni, inapoi la statia de metrou. Imediat ce intri pe Drumul Fermei, esti intampinat de un “superb” ansamblu de blocuri P+4 vopsite in cele mai deprimante tonuri de gri-de-beton, cu o firma atragandu-ti atentia spre parterul primului bloc.
Acest ansamblu este delimitat de sosea cu ajutorul unui gard metalic, menit sa tina cireada de masini in tarcul lor denumit “parcare”, dincolo de gard: aparent un spatiu verde neingrijit. Intrand pe Drumul Fermei si parcurgandu-l, deja se pot semnala primele probleme: noile ansambluri rezidentiale sunt toate 100% private si separate unele de altele prin alte garduri de delimitare, “pentru a nu se musca vecinii intre ei”, limitand sever interactiunea dintre functiunile invecinate.
La prima vedere, acest ansamblu rezidential pare un ansamblu nou, “modernizat”, “dotat cu echipamente” (a se citi locuri de parcare) si cateva spatii verzi, dar cand incepi sa-l parcurgi deja parca imaginea generala se destrama din ce in ce mai mult: intrarea in bloc se face via un demisol “scufundat in asfalt” si umbrit de o copertina de beton.
Apartamentele de la parterul blocului au o curte englezeasca in dreptul balconului (usor accesibila printr-un simplu salt peste gard),
curte care este imprejmuita pe doua laturi de un rand de flori, care mai ajuta la corectarea acestei imagini neplacute ochiului. Exista cateva spatii verzi in zona, dar acestea apar de-abia la finalul calatoriei prin insula rezidentiala de pe latura ei Sud-Estica, in dreptul Drumului Fermei, pentru a le separa de restul “capodoperelor” din zona.
Dupa ce ne indepartam de gardul de paza al tarcului rosu,
suntem primiti de catre prelungirea Drumului Fermei, in partea Nord-Estica remarcandu-se noile resedinte contemporane, in timp ce latura Sud-Vestica este in paragina, cu o priveliste superba catre termocentralele depoului IMGB.
Pe masura ce parcurgem Drumul Fermei, observam un motiv recurent: “…Residence”, “….Residence”, “…Residence”, “…Residence” – toate insulele noi de locuit se pledeaza a fi “Family Residence”si “NOUL cartier de locuit!”, creand o impresie suspecta ca cineva (dezvoltatorul care a cumparat toate aceste terenuri) a planuit de la inceput cum sa construiasca si sa vanda imobile in aceasta zona. Ansamblurile de blocuri dintre Drumul Fermei si Strada Biruintei sunt relativ uniforme, pe alocuri aparand 2-3 insule de locuinte individuale (fie case cuplate, fie case insiruite.
La o examinare mai atenta, impresia pe care aceste mici insule de case ne-o lasa este una de ghetou – spatiu sufocant, inghesuit, urat si gandit pentru o ingramadire de oameni, stivuiti. La finalul calatoriei pe Drumul Fermei, in apropierea intersectiei cu Strada Solstitiului, blocurile de P+4 – P+6 se raresc, terenul dincolo de ele fiindca INCA neexploatat. Parcurgand Strada Solstitiului, reapar aceleasi probleme – insulele de blocuri separate intre ele de garduri, doar ca aici urbanizarea este si mai intensa, cu blocuri inghesuite unele langa celelalte, cu o lipsa totala de spatii verzi, betonul si masinile dominand peisajul acesta cu balcoane pestrite.
Spatiul in care s-au construit aceste monstruozitati de beton zace pe locul unei foste insule de fabrici si hale industriale care a fost construita in jurul anului 2012, ca apoi sa fie demolata la o diferenta de cativa ani, blocurile noi aparand in jurul anului 2015-2016. Mergand in continuare pe Strazile Amurgului si Oituz, blocurile incep incet-incet sa se rareasca, dand cale locuintelor individuale PRIVATE (construite mai inainte), care mai de care in abordarea lor arhitecturala, cu cateva insule de blocuri P+4 presarate pe aici-pe acolo. Daca din intamplare urmaresti o harta cu GPS pe telefon si vrei sa-ti scurtezi drumul printr-o alee, vei avea supriza “placuta” sa afli ca aleea este blocata la jumatatea distantei de o casa cu gard pe care este foarte frumos semnalat o pancarda cu “proprietate privata”, furand astfel accesul de pe o strada pe alta. Nici strada nu mai e ce era o data, nu mai are rol de legatura si circulatie!
Intr-un final descoperi o alee care da in Strada Oituz
si iti continui drumul linistit prin marea de case de tip P – P+1. Punctul de transformare electrica
langa care s-a construit recent un bloc cu 5 etaje marcheaza finalul aventurii noastre, care se termina de unde am pornit, de la statia de metrou Dimitrie Leonida.
In urma catorva intrebari adresate unor locatari din aceasta zona, acestia mi-au confirmat impresiile: spatiul este sufocant, inghesuit, prost iluminat (in special in insulele de blocuri), pe latura nordica a Strazii Fermei toate insulele sunt private si inchise, izolate, pe viitor se vor tot construi blocuri in zona; localnicii mai vechi in zona au mentionat ca initial, dupa primul val de blocuri, li s-a promis (de catre dezvoltatorii din zona) ca terenurile virane ramase se vor transforma in parcuri, ceea ce nu s-a intamplat, in realitate s-au construit tot blocuri rezidentiale pe acele spatii (acelea dintre cele 2 insule de locuit).
Chiar si cei care locuiesc la case s-au plans de iluminatul prost, casele noi fiind gandite in neconcordanta cu orientarea cardinala (majoritatea caselor noi fiind orientate pe directia NE-SV, iar blocurile rezidentiale din imediata vecinatate umbrindu-le complet in timpul orelor de dup-amiaza, rezultand astfel o lipsa acuta de soare).
Autorul articolului si al fotografiilor este arh. Dragos Ioan Laza.
-
Scandura, proiectul si Dorel
Ce poate face o scandura afurisita?
O casa se afla in constructie, proiectul a fost predat si o intreaga echipa munceste de zor. Beneficiarul doreste o modificare si cere proiectantului sa predea anumite planse cu o modificarea aceea. Zis si facut, totul corelat, totul gandit si reglat in cel mai scurt timp posibil. Plansele ajung pe santier de la proiectant, la beneficiar si apoi la dirigintele de santier care i le da lui Ghiță, seful de santier. Ghiță le lasa pe o masa si ii spune lui Mitica fierar-betonistul ca are plansele dupa care va lega armatura pe masa. Intre timp Dorel vine si pune o scandura pe masa peste planse ca sa o sprijine pentru a soate un cui din ea. Mitica vine la masa si ia plansele vechi care erau tot pe masa putin mai incolo, doar acelea se vedeau. Toata lumea fericita si lucrarea executata pana cand vine producatorul de tamplarie si aduce o fereastra mai inalta decat golul. Se constata ca cineva nu si-a facut treaba bine.
[spacer height=”20px”]
Ce sa fie, cine sa fie?
Sa o luam pe rand. Producatorul a avut documentatia care trebuie, proiectantul a facut ce a trebuit (dovada fiind plansele), dirigintele, Ghiță si Dorel au facut ce trebuiau ei sa faca, in schimb a fost invinuit Mitica pe nedrept ca nu a avut documentatia potrivita.
[spacer height=”20px”]
Vinovatul real?
[spacer height=”20px”]
Scandura!!!
Ea a indraznit sa isi depaseasca fisa postului: a ascuns plansele. Cum tragi la raspundere o scandura? Poate fi pedepsita desigur, cu un chibrit se rezolva, insa beneficiarului tot ii ramane sa plateasca o alta fereastra si sa astepte pana se fabrica.
[spacer height=”20px”]
Morala:
Proiectul nu trebuia modificat. Ramanea astfel un singur rand de planse in toata povestea, iar Mitica nimerea plansele bune, misiunea lui fiind sa le caute pe masa.
PS.
Nimeni nu se poate pune cu scandura! ; )
-
Beton armat
Ce este acest beton armat si la ce se foloseste? Care sunt proprietatile lui? Care sunt avantajele si dezavantajele acestui material de constructie?
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: AllBiz
[spacer height=”20px”]
Betonul armat este un material compozit format prin asocierea otelului (armatura) cu beton simplu (apa+ciment+agregate). Se realizeaza prin turnarea in cofraj a betonului peste o structura (schelet) din bare de otel montat in acest cofraj. Aceasta asociere are ca scop imbinarea unor calitati si compensarea unor defecte: slaba rezistenta a betonului la intinderi (aproape inexistenta), costul ridicat al otelului (prin asociere cu betonul este necesar mult mai putin otel si se construieste mai ieftin decat cu alte materiale in ciuda greutatii mari), otelul este protejat in caz de incendiu (devine astfel cel mai rezistent material la foc, timpii de evacuare fiind cei mai mari comparativ cu cladirile ce folosesc alte materiale pentru structura). Prin modul de obtinere si punere in opera acest material ofera nenumarate posibilitati, inclusiv elemente sau module prefabricate. Ca atare, este materialul cel mai des folosit in constructii in prezent pentru structuri.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: ProiecteCase
[spacer height=”20px”]
Caracteristici si proprietati beton armat
Categoria materialului: structural, structural+finisaj (cand e lasat aparent, cere grija deosebita la cofrare);
Domeniul de utilizare: elemente structurale si de inchidere, finisaje, scari;
Tipuri de cladiri la care se utilizeaza: se foloseste in toate tipurile de cladiri (de la anexe la reactoare nucleare);
Sistem constructiv cu care este compatibil: structuri in cadre, pereti portanti;
Conductivitate termica 0.27 W/mK;
Rezistenta mecanica: 355 N/mmp;
Densitate: 2400 kg/mc;
Grad de rezistenta la foc: 1 – 3 ore;
Industrii si tehnologii implicate: industria extractiva, industria producerii cimentului, industria siderurgica, transporturi, fabrici de prelucrare (prefabricate si produse finite), industria chimica;
Nivel de poluare: moderat;
Unde poate fi achizitionat / cum poate fi obtinut din magazine de constructii (pentru materiile de baza, cimentul si barele de otel) si din fabrici (ca produse prefabricate);
Modul in care este livrat/vandut la kilogram (pentru sacii de ciment), la metru cub/bucata (pentru prefabricate), la metru liniar (pentru barele de otel);
Urmarire in timp: normala;
Accesorii: cofraje pentru montarea in sit, distantieri etc;
Necesitatea acestui material in construirea unei cladiri: indispensabil (pentru fundatii, prin normativ, la o cladire noua este permisa in mod normal doar fundatia din beton armat), optional (pentru suprastructura)
Accesibilitate: Se gaseste usor pe piata romaneasca.
[spacer height=”30px”]
Punerea in opera la beton armat
Se prepara compozitia de baza a betonului cu ajutorul cimentului si a agregatelor sale, dupa care se realizeaza cofrajul din lemn in care se pun in pozitie barele de otel, peste care se toarna cimentul si apoi se lasa la intarit. Dupa uscare, se demonteaza cofrajul. In cazul prefabricatelor, acestea se pun direct in opera.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Spatiul Construit
[spacer height=”20px”]
Avantaje beton armat
– datorita modului in care cele doua materiale (betonul si otelul) lucreaza impreuna, proprietatile fizico-mecanice ale compozitului sunt mult superioare celorlalte materiale de constructii;
– nu sufera deformatii mari (datorita temperaturilor si umiditatii);
– stabilitate in timp, betonul armat nu lucreaza si nu curge (fenomenul de curgere lenta);
– rezistent la agentii biologici;
– este un material relativ ieftin, avand costuri reduse atat la obtinere cat si la punere in opera;
– versatil, oferind o mare varietate de forme si dimensiuni ce pot fi realizate (betonul ia forma cofrajului in care este turnat);
– accesibilitate (materialele de baza pentru beton armat se gasesc usor in majoritatea zonelor geografice si poate fi usor de transportat, inclusiv prin conducte)
– mentenanta redusa, cheltuielile de intretinere ale betonului armat sunt aroape inexistente;
– rezistenta foarte mare la foc (peste o ora, structua poate fi recuperata si refolosita dupa un incendiu => material ecologic);
– aderenta mare intre cele doua componente si intre multe alte materiale de finisare si acesta, betonul creeaza o pelicula rugoasa de oxid la suprafata armaturii imediat dupa turnare si creste suprafata de contact dintre cele doua (aproape ca fuzioneaza);
– ofera protectie impotriva radiatiilor (reactoarele nucleare si adaposturile anti-atomice sunt realizate din beton armat).
[spacer height=”30px”]
Dezavantaje beton armat
– fisureaza, armatura poate fi expusa si poate oxida. Prin fisurare se reduce si rezistenta (apar articulatii plastice);
– greutatea sa foarte mare duce la diverse complicatii in timp, necesitand o atentie mult mai mare la calculele de rezistenta;
– slab izolator termic, necesita o termoizolatie suplimentara.
[spacer height=”30px”]
Rolul jucat de betonul armat in arhitectura
Folosit pentru realizarea elementelor structurale. Primele atestari ale utilizarii betonului dateaza din jurul anului 6500 i. Hr., in regiunea ce cuprindea nordul Iordaniei si sudul Siriei, unde negutatori nabatei si beduini il utilizau pentru realizarea de cuptoare de prajire, cisterne etanse subterane si pentru pardoseli. In antichitate a fost redescoperit si folosit predominant de catre egiptenii antici si mai ales de catre romani. In cadrul Imperiului Roman betonul a fost un material cu adevarat revolutionar, care a eliminate dependenta de piatra si caramida datorita rezistentelor sale mecanice sporite, cel mai mare exemplu de structura din beton simplu construit in acea perioada fiind domul Pantheonului din Roma. In Evul Mediu, treptat, tehnica utilizarii sale s-a uitat aproape complet, pana in secolul XIV, remarcandu-se o revenire treptata a acestuia, pana la jumatatea secolului XVIII. Adevarata explozie a utilizarii betonului a inceput in decursul Revolutiei Industriale, edificiul principal in acest sens fiind farul Smeaton’s Tower (prin utilizarea varului hidraulic in compozitia betonului, tehnica preluata de la romani dar uitata de-a lungul secolelor). Betonul armat a fost inventat in anul 1849 de catre Joseph Monier, un gradinar francez (in incercarile sale de a realiza un ghiveci mai eficient pentru plante, a incercat si o tehnica de a turna beton intr-o forma in care se afla un schelet de sarma). Datorita acestei inventii revolutionare, intreaga tehnica de construire a cladirilor s-a schimbat drastic, ajungand ca pana in prezent sa fie cel mai des utilizat material de constructie. Astazi, cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa din Dubai, utilizeaza acest material, un beton armat de inalta performanta.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Concrete Decor
[spacer height=”20px”]
Concluzie
Betonul armat, un material compozit, este cel mai raspandit material utilizat la structura in constructii, datorita costurilor reduse de productie si punere in opera si totodata datorita multiplelor sale avantaje: rezistente mecanice si la foc, versatilitate, mentenanta redusa, comportare buna in timp.
-
Lemnul, material de constructie nobil
Ce este lemnul si la ce se foloseste? Care sunt proprietatile lui? Care sunt avantajele si dezavantajele acestui material de constructie?
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Depozit Cherestea Bucuresti
[spacer height=”20px”]
Lemnul este un material de constructie organic si impune o relatie organica intre utilizator si cladire.
[spacer height=”10px”]
Lemnul in starea naturala (masiv) este un material neomogen cu structura interna fibroasa. Ca materie organica, este compus in cea mai mare parte din celuloza si lignina, alaturi de rasini, apa, gume si alte substante. Ca material, a fost utilizat de om de la inceputurile sale ca specie si este probabil cel mai vechi material de constructie. Initial a fost utilizat ca unealta apoi drept combustibil, devenind in scurt timp material de constructie si mai tarziu materie prima pentru mobila, hartie si alte derivate mai moderne ale celulozei (precum celofanul si acetatul de celuloza de astazi). In ultimii 200 de ani, modul de utilizare al lemnului in constructii s-a schimbat datorita introducerii otelului si a betonului. In prezent, se afla pe locul 2 dupa betonul armat ca grad de utilizare in constructii, el fiind utilizat si la constructii temporare sau ajutatoare (cofraje, schele, protectii, distantieri etc).
[spacer height=”30px”]
Caracteristici si proprietati lemn (material de constructie)
Categoria materialului: structural, de inchidere si compartimentare, finisaj;
Domeniul de utilizare: elemente structurale (stalpi, grinzi) si inchideri (panouri, elemente plane prefabricate, tamplarii), sarpante, finisaje, mobilier, invelitori (sindrila, sita), scari;
Tipuri de cladiri la care se utilizeaza: locuinte individuale, spatii de depozitare, anexe;
Sistem constructiv cu care este compatibil: sistem cadre, pereti portanti;
Conductivitate termica 0.22 W/mK;
Rezistenta mecanica: 15-70 N/mmp;
Densitate: 400-1200 kg/mc, in functie de esenta si nivel de uscare;
Grad de rezistenta la foc: 15 minute (pentru pereti exteriori neportani) – 150 minute (pentru stalpi si grinzi);
Industrii si tehnologii implicate: industria prelucrarii lemnului, transport, industria celulozei, industria mobilierului, industria chimica, fabrici si ateliere de prelucrare (prefabricate si produse finite);
Nivel de poluare: ecologic, material regenerabil si reciclabil, foarte actual si potrivit normelor care privesc dezvoltarea durabila;
Unde poate fi achizitionat / cum poate fi obtinut: prin debitarea trunchiurilor de copaci (se obtine cherestea) si magazine de constructii (cherestea, piese semifinite si finite);
Modul in care este livrat/vandut: la metru linear, la metru cub, la bucata;
Urmarire in timp: speciala (mentenanta la intervale regulate, durata de viata depinde foarte mult de aceasta);
Accesorii: balamale si piese de prindere a elementelor, metalice;
Necesitatea acestui material in construirea unei cladiri: optional;
Accesibilitate: se gaseste usor pe piata romaneasca.
[spacer height=”30px”]
Punerea in opera la lemn (material de constructie)
Punerea in opera a pieselor de lemn se face manual. In unele ateliere sau fabrici acesta vine in piese sau elemente prefabricate: panouri, elemente structurale compuse, pereti sau chiar module intregi care doar se transporta si se aseaza in situ.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Barat System
[spacer height=”20px”]
Avantaje in ce priveste lemnul ca material de constructie
– material natural si ecologic, usor de procurat, regenerabil si accesibil, ieftin, termorezistent si ecologic;
– gama variata de elemente;
– usor de prelucrat si ca atare usor de pus in opera intr-un timp relativ scurt;
– material economic, costurile de construire a unei locuinte din lemn sunt mai mici fata de celelalte tipuri, cu pana la 15-30% mai mici;
– termoizolant, lemnul are o capacitate de izolare termica de 6 ori mai mare decat caramida;
– constructie usor de incalzit, costuri energetice cu pana la 30% mai mici la o locuinta din lemn daca se are in vedere si modul de aerisire;
– raport calitate-pret foarte bun;
– calitate estetica, poate aduce un plus cladirii, fibra sau desenul (numit si flader) are efect decorativ placut si cald;
– viteza de executie (o locuinta din lemn se poate realiza in mai putin de 90 de zile);
– greutate redusa, ceea ce face lemnul sa se comporte bine la actiunea seismica, cladirea poate fi amplasata mai usor pe terenuri dificile, iar fundatiile necesita o cantitate mai mica de material ceea ce duce la costuri de construire globale mai mici;
– flexibilitate, in anumite situatii lemnul depaseste capacitatile portante ale altor materiale, se pot realiza astfel unele elemente sau piese cu forme deosebite (de la arce la cupole cu deschidere de pana la 100 m), piese mult mai greu de realizat din alte materiale de constructie.
[spacer height=”30px”]
Dezavantaje in ce priveste lemnul ca material de constructie
– ardeee!!! Comparativ cu betonul, caramida si otelul, lemnul este cel mai vulnerabil la foc si il intretine, ba chiar il extinde;
– inertie termica foarte mica, dupa oprirea sistemului de incalzire nu mai elibereaza caldura treptat precum caramida sau alt material mineral, lucru care scade confortul si poate creste semnificativ factura daca nu se ia in calcul modul in care se realizeaza ventilatia, similar se intampla si in cazul racirii (aer conditionat);
– variabilitate foarte mare si instabilitate in dimensiuni (lemnul lucreaza), datorita caracteristicilor fizico-mecanice (noduri, densitati diferite in masa, parte a trunchiului de copac din care s-a confectionat piesa), caracteristici care difera intre speciile de provenienta dar si in cadrul aceleasi specii. Este un material organic, aceste caracteristici nu pot fi controlate 100%, spre deosebire de un material artificial precum betonul;
– durata de viata mica. Exista grinzi sau unele elemente care dateaza de sute sau chiar mii de ani, insa o casa din lemn are in ansamblu foarte multe puncte slabe care trebuie supravegheate in timp si lemnul este expus la multe riscuri (date de: foc, rozatoare, insecte, ciuperci, apa, umiditate etc). O casa din lemn este estimata la o durata de exploatare de 30 de ani fara nici o interventie de mentenanta la structura, pe cand o casa din beton+caramida la ce putin 50 de ani. Un stalp din lemn strabate 2 medii total diferite: unul la partea superioara unde este cald si aerul este mai uscat, iar unul la baza, umed, rece si inchis unde, la contactul cu suportul, poate fi afectat de umiditate si agenti biologici; astfel stalpul lucreaza diferit in ansamblul lui si diferentele duc in timp la destabilizarea lui si la pierderea rezistentei globale a casei, durata de exploatare a unui stalp fiind astfel mai mica decat a unei grinzi;
– rezistente diferite in lungul fibrei si pe sectiune transversala, variind intre 10 – 40%;
– puternic influentat de umidate, unde pana si o variatie de umiditate de la 5 la 15% poate duce la o injumatatire a rezistentei lemnului la compresiune; fiind un material cu structura neomogena, organica, retine foarte usor apa si ca atare se degradeaza foarte usor datorita bacteriilor si ciupercilor care se dezvolta in mediul umed putand crea probleme. Pe langa aceasta, sanatate ocupantilor locuintei poate fi afectata;
– numar limitat de sortimente datorita raportului pret/dimensiune a piesei de lemn. Raportul creste proportional cu dimensiunea, elementele de lemn cu lungimi de peste 5 – 6 metri ajung sa coste foarte mult, fiind mai greu de obtinut. O alternativa o poate constitui lemnul lamelar lipit sau stratificat, insa este mult mai scump decat cel masiv si implica procese de realizare in plus;
– vulnerabil la agenti naturali. Lemnului care nu mai este viu, nu ii ramane decat sa putrezeasca. Ciupercile, bacteriile, rozatoarele si insectele il adora ca hrana, iar putina umiditate este de ajuns sa porneasca procesul de putrefactie. Pentru a preveni acestea trebuie aplicate tratamente speciale, inainte de punerea in opera si periodic in timpul exploatarii, lucru care poate duce la costuri globale mai mari decat in cazul cladirilor din beton+zidarie sau metal.
[spacer height=”30px”]
Rolul lemnului ca material de constructie in arhitectura
Lemnul este un material cu traditie, fiind cel mai vechi material folosit in constructii (datand din Neolitic), incepand cu casele lungi din Europa Neolitica. Utilizarea lui variaza, de la element structural la finisaj si piesa decorativa (mobilier). Se poate construi o locuinta integral din lemn sau doar cu elemente de finisaj din lemn, flexibilitatea sa oferind posibilitati nenumarate.
A fost sursa de inspiratie pentru marile civilizatii antice care au construit edificii ce dainuie si azi precum temple, teatre, palate etc. Lemnul a fost transfigurat si interpretat in piatra, lucru care nu s-a mai intamplat cu nici un alt material. Arhitectua clasica abunda de interpretari ale diverselor componente din lemn: coloanele egiptene din piatra sunt simboluri ale trunchiului de papirus folosit drept stalp, triglifii de pe arhitravele templelor grecesti si romane simbolizeaza capetele de grinzi din lemn ale planseului, planseul casetat din piatra (ex: templul zeitei Atena Nike, Partenon) seamana cu o suprapunere de grinzi din lemn chertate si imbinate pe 2 directii in acelasi plan, reluata in lemn in timpul renasterii si replicata mai tarziu in beton, denticulii de sub prima cornisa simbolizau sipcile peste care se monta invelitoarea (sipcile de lemn la sarpanta se utilizeaza si astazi in arhitectura), capitelul figureaza piesa de lemn cu acelasi nume care previne strivirea locala prin distribuirea cat mai uniforma a fortelor din stalp in grinda etc.
Forma de triunghi indeformabila mecanic se pastreaza si astazi, mai ales la sarpanta si este cea mai veche forma utilizata in arhitectura. Provine de la ramurile si tulpinile de lemn aseazate in forma literei “A” pentru a da nastere primului adapost construit de om.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: HomeDSGN
[spacer height=”20px”]
Concluzie
Alaturi de piatra, lemnul a stat la baza evolutiei omului din preistorie si pana in prezent, prin flexibilitatea sa (de la unealta la locuinta din lemn, la barci din lemn si piese de mobilier) si datorita aspectului sau foarte placut, care da o senzatie de “caldura”, indiferent de felul in care este folosit in cadrul unei constructii.
Datorita cerintelor tot mai stricte in ce priveste constructiile, datorita diversificarii si incercarii de a raspunde hibelor unei constructii prin diversificare si prin dotarea ei cu tot mai multe elemente si componente din ce in ce mai mici si mai complexe, acest material este supus tot mai mult dezbaterilor si creeaza adevarate tabere pro si contra, atat in piata intre producatori cat si intre oamenii de rand.
S-a construit si se va construi in continuare cu acest material. Acum 300 ani nu era o problema daca prin perete intra un soarece sau daca peretele era plin de mucegai, omul tolera aceste conditii de trai, avea si masuri de contracarare mult mai primitive decat azi: fumul pentru a preveni insectele, varul pentru a preveni mucegaiul si bacteriile, lutul pentru a astupa crapaturile si spatiile dintre elementele de lemn, diverse plante toxice pentru a tine animalele sau daunatorii la distanta, intervenea foarte des (aproape lunar in medie) pentru a inlocui o sindrila sau un stalp, o scandura ori o piesa putrezita. Cum se strica ceva intervenea si repara. Avea astfel o relatie mult mai organica cu acest material de constructie si cu cladirea in sine, pentru ca acesta este un material organic.
Astazi se incearca reducerea la minimum a interventiei pentru mentenanta unei cladiri, se incearca realizarea unei case care (de ce nu?) sa se poata intretine singura. Lemnul prin natura sa, nu poate tine pasul la fel de bine cu aceste schimbari ca alt material (ex: metalul), iar efortul de construire si proiectare devine tot mai mare cu timpul, fiind poate mai la indemana un alt material modern, prin prisma costurilor mai scazute data de lipsa mentenantei. In orice caz, ca finisaj el va fi mereu actual, unic in fibra sa, cald si placut ochiului, fiind astfel si un material nobil.
-
BCA (Beton Celular Autoclavizat)
Ce este BCA-ul si la ce se foloseste? Care sunt proprietatile lui? Care sunt avantajele si dezavantajele acestui material de constructie?
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: InfoConstruct
[spacer height=”20px”]
La inceputul secolului trecut a fost inventat betonul celular autoclavizat (prescurtat BCA). Este un material prefabricat usor, utilizat in constructii la inchiderea structurii si ca izolatie termica, fiind de asemenea rezistent la foc si agenti biologici. Se produce sub forma de blocuri, panouri de pereti, panouri de pardoseli, panouri pentru acoperis si buiandrugi (in Romania fiind folosit numai pentru pereti datorita seismicitatii ridicate).
[spacer height=”30px”]
Caracteristici si proprietati ale BCA – ului
Categoria materialului: de inchidere si compartimentare;
Domeniul de utilizare: pereti;
Tipuri de cladiri la care se utilizeaza: majoritatea cladirilor;
Sistem constructiv cu care este compatibil: structuri in cadre, pereti portanti (doar in anumite zone ale tarii);
Conductivitate termica 0.13 W/mK;
Rezistenta mecanica: 3 – 3.3 N/mmp;
Densitate 400 kg/mc;
Grad de rezistenta la foc: foarte mare (clasa A1);
Industrii si tehnologii implicate: industria extractiva, industria producerii cimentului, transporturi, fabrici de prelucrare (prefabricate si produse finite), industria chimica;
Nivel de poluare: slab poluant (fiind de cinci ori mai usor decat betonul, acest lucru duce la reduceri semnificative de bioxid de carbon la transportarea lui);
Unde poate fi achizitionat sau cum poate fi obtinut: din magazine de materiale de constructii sau prin comanda la fabrica;
Modul in care este livrat si vandut: la metru cub;
Urmarire in timp: normala;
Accesorii: mortar pe baza de ciment si bare din otel beton pentru rigidizare;
Necesitatea acestui material in construirea unei cladiri: optional;
Accesibilitate: se gaseste usor pe piata romaneasca.
[spacer height=”30px”]
Punere in opera a BCA – ului
Montarea si fixarea BCA – ului se face in situ cu ajutorul mortarelor si in unele cazuri cu bare de rigidizare. Poate fi pus in opera si in regie proprie.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Spatiul Construit
[spacer height=”20px”]
Avantajele BCA – ului
- rezistenta ridicata la foc, de pana la 1000°C;
- este eficienta termic, de la o anumita grosime a zidului nu necesita termoizolatie suplimentara;
- greutate redusa, are astfel o comportare buna la seism;
- spornic, se pune in opera foarte repede;
- transfer caloric redus, bun izolator termic in caz de incendiu;
- casa “respira”, acest material are permeabilitate la vapori;
- necesita un consum redus de mortare si adezivi;
- flexibilitate in ce priveste compartimentarea cladirii;
- emisii reduse de CO2 atat la fabricare, transport cat si la punere in opera.
[spacer height=”30px”]
Dezavantajele BCA – ului
- material casant, nu poate prelua incarcari seismice, astfel ca nu poate fi utilizat ca material structural;
- tencuiala data direct pe acest material crapa repede dupa un timp, necesita armatura (plasa STNB sau rabit la exterior si plasa din fibra de sticla la interior), acest lucru poate creste costurile semnificativ;
- izolare fonica foarte slaba (a se citi povesti si legende despre fosta securitate).
[spacer height=”30px”]
Rolul BCA – ului in arhitectura
Din BCA se realizeaza inchideri pline si compartimentari, putand fi modificate sau inlocuite in timp fara a afecta structura, dand astfel o oarecare flexibilitate a spatiilor si a functiunii. Este un material ieftin, accesibil si usor de pus in opera, a fost utilizat pe scara larga in Romania in timpul comunismului, la peretii de compartimentare ai blocurilor de locuinte colective.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: sporulcasei.ro
[spacer height=”20px”]
Concluzie
BCA-ul este un material ce intruneste multe proprietati benefice, este eficient din multe puncte de vedere si este la indemana, fiind preferat de catre marii dezvoltatori imobiliari sau de catre stat in construirea de locuinte in perioada comunista, fiind potrivit pentru proiectele de amploare unde se cauta eficientizarea costurilor si nu neaparat calitatea.
-
Caramida cu goluri (porotherm)
Ce este caramida cu goluri (porotherm) si la ce se foloseste acest material de constructie? Care sunt proprietatile lui? Care sunt avantajele si dezavantajele acestuia?
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Live Press
[spacer height=”20px”]
Caramida, un material foarte vechi datand din timpul civilizatiilor din zona Mesopotamiei (Orientul Mijlociu in prezent), a fost folosita preponderent ca material structural, in ultimii 20 ani in Romania trecand usor, usor in categoria “material de inchidere”, rolul lui initial fiind inlocuit de betonul armat si de profilele din otel. Fiind un material cu traditie antica, s-au dezvoltat diverse metode de realizare si de punere in opera, cu numeroase sortimente si dimensiuni, cele mai des folosite in prezent fiind caramizile cu goluri.
[spacer height=”30px”]
Caracteristici si proprietati caramida cu goluri (porotherm)
Categoria materialului: de inchidere si compartimentare;
Domeniul de utilizare: pereti, plansee (in unele zone ale tarii sau in alte tari);
Tipuri de cladiri la care se utilizeaza: majoritatea tipurilor de cladiri;
Sistem constructiv cu care este compatibil: structuri in cadre, pereti portanti (doar in anumite zone ale tarii);
Conductivitate termica: 0.196 W/mK;
Rezistenta mecanica: 20 N/mmp;
Densitate: 1800 kg/mc;
Grad de rezistenta la foc: 240 minute;
Industrii si tehnologii implicate: industria extractiva, fabrici specializate in prelucrare si ardere, transporturi;
Nivel de poluare: moderat;
Unde poate fi achizitionat sau cum poate fi obtinut: din magazine de materiale de constructii sau comanda la fabrica;
Modul in care este livrat si vandut: paleti si la metru cub;
Urmarire in timp: normala;
Accesorii: mortar pe baza de ciment, bare din otel beton pentru rigidizare;
Necesitatea acestui material in construirea unei cladiri: optional;
Accesibilitate: se gaseste usor pe piata romaneasca.
[spacer height=”30px”]
Punere in opera caramida cu goluri (porotherm)
Montare si fixare in situ cu ajutorul mortarelor si in unele cazuri cu bare de rigidizare. Poate fi pus in opera si in regie proprie.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Misiunea Casa
[spacer height=”20px”]
Avantaje caramida cu goluri (porotherm)
- este eficienta termic, de la o anumita grosime a zidului nu necesita termoizolatie suplimentara;
- unul dintre cele mai ieftine materiale de constructii pentru realizarea peretilor;
- greutate redusa (fata de caramida plina);
- rezistenta ridicata la foc;
- durata de viata foarte mare, de peste 100 ani;
- comportare buna in timp;
- este un material stabil dimensional si nu este influentat de clima sau umiditate, nu necesita armare a tencuielii (spre deosebire de BCA care poate fi mai scump in acest fel);
- accesibilitate pe piata;
- este un bun fonoizolator prin masa lui;
- flexibilitate in ce priveste compartimentarea cladirii;
- casa “respira”, acest material are permeabilitate la vapori;
- spornic, se pune in opera foarte repede;
- necesita un nivel relativ mic de pregatire al constructorului.
[spacer height=”40px”]
Dezavantaje caramida cu goluri (porotherm)
- material casant, nu poate prelua incarcari seismice, astfel ca nu poate fi utilizat ca material structural;
- greutate relativ mare in comparatie cu alte materiale.
[spacer height=”30px”]
Rolul in arhitectura jucat de caramida cu goluri (porotherm)
Caramida plina are o istorie foarte lunga si o multime de exemple remarcabile in arhitectura. Caramida cu goluri insa a fost creata relativ recent. Este un material eficient termic, care aduce un plus considerabil de izolatie casei. Din acest material se realizeaza inchideri si compartimentari, putand fi modificate sau inlocuite in timp fara a afecta structura, dand astfel o oarecare flexibilitate a spatiilor si a functiunii. Este un material ieftin, accesibil si usor de pus in opera. A fost utilizat destul de mult in Romania in perioada comunista la realizarea cartierelor de locuinte colective, iar in ultimii 25 de ani pe scara larga atat de catre dezvoltatorii imobiliari cat si de catre oamenii care isi construiesc singuri o casa, aceasta datorita numeroaselor sale calitati.
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Arch Daily
[spacer height=”30px”]
Concluzie
Este un material ieftin, durabil, usor de pus in opera si care poate fi folosit si ca material termoizolant. Raspunde la majoritatea cerintelor legate de proiectarea unei cladiri si are numeroase calitati care fac din acesta probabil optiunea numarul 1 in construirea unei cladiri.
-
Cum poti face o reabilitare de fatada?
O simulare si totodata o posibila varianta de regandire si reabilitare de fatada a unei case existente din Piatra Craiului.
[spacer height=”20px”]
Dex: “reabilitare” – vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter).
[spacer height=”20px”]
Asadar, reabilitarea fatadei inseamna mai mult, nu inseamna doar des intalnita termoizolare (polistirenizare) a unei cladiri, aceea este reabilitare termica. Aici este vorba de restabilirea unei stari anterioare functionale sau readucerea la starea de functionare si/sau aducerea unor imbunatatiri dupa o cerinta noua (estetica, functionala, structurala etc).
[spacer height=”20px”]
Sursa foto: Panoramio
[spacer height=”20px”]
Casa din imagine este aleasa la intamplare. Pe aceasta am facut o propunere de reabilitare fatada din curiozitatea de a vedea cum se poate imbunatati aspectul, iar ideea articolului mi-a venit pe cand faceam un traseu prin munti.
[spacer height=”20px”]
In aceasta imagine apar:
– o casa, care nu a fost terminata si judecand dupa aspect are cativa ani. Probabil beneficiarul a adus constructia la un stadiu in care sa poata locui in ea fara sa stea sub cerul liber. A pus punct construirii fie pentru ca e suficient de multumit de ce a realizat, fie pentru ca nu mai are bani, cum se intampla adesea;
– un peisaj. Este vorba de Rezervatia Naturala Piatra Craiului. El insa poate fi peisajul urban in care noi oamenii ne perindam zi de zi, …habitatul nostru, cum este urmatoarea imagine din Bucuresti.
[spacer height=”20px”]
[spacer height=”20px”]
Daca mergem prin natura si vedem o casa construita in mijlocul ei, eventual cu un acoperis albastru strident sau rosu, ne supara sau altfel spus “ne zgarie pe retina”. In oras e la fel, numai ca asa arata si contextul. O casa stridenta e la locul ei in acest context pentru ca toate casele sunt la fel: cutii cu sarpanta, totul viu colorat dar monoton si repetitiv. Aceasta casa din rezervatie fiind mai mica si mai putin colorata parca nu supara asa de tare insa se pot face si aici cateva imbunatatiri.
[spacer height=”20px”]
Varianta propusa este o posibila reabilitare de fatada. Nu este neaparat cea mai buna, insa se distanteaza de ceea ce e banal. Se ditanteaza de acea cutiuta cu sarpantica monotona si colorata la fel, de sus pana jos, pe care o vedem atat de des in peisajul urban, peste care mai aruncam niste ferestre la intamplare si care este facuta cu maxim de material si minim de buget, tragand cat se poate de la capitolul estetic sau “rezolvand” esteticul cu o vopsea ieftina (roz sau portocaliu…poate visiniu…) ori o frumoasa tigla metalica Lindab albastra. Tigla era la oferta domne, nu de alta. Super oferta: 5 metri plus 1 moca : D
Tigla la oferta mi-as lua si eu, insa as achizitiona o tigla cu o culoare mai neutra, mai apropiata de culorile pamantului. Pentru un trecator este o oboseala vizuala cand merge pe strada si vede: culori stridente murdarite de praf si poluare, nici cremurile sau culorile desaturate (galben pai, roz apos, gri deschis etc) nu ajuta, cabluri insirate pe stalpi, o mare interminabila de masini umflate si curbate ca niste baloane colorate din care ies tot felul de lumini, sunete si gaze… Lucruri nesesizate si neconstientizate de multe ori, dar care actioneaza asupra noastra.
[spacer height=”20px”]
Ce as face daca as avea o casa cu ziduri deja ridicate, drepte, fara console sau decrosuri, adica o cutiuta cu sarpantica? Reabilitare fatada:
– exista varianta jocului de grosimi la termoizolatie: daca o casa de caramida sau lemn are nevoie de 10 – 15 cm de vata minerala pentru a avea caldura in interior, as putea sa jonglez cu 2 sau mai multe grosimi fara sa compromit conservarea caldurii sau bugetul: jocuri de 5cm + 20cm sau de 8cm + 15cm etc. Scopul: realizarea unei volumetrii sau a unor linii care sa dea o forma si un alt aspect casei, mai personalizat, mai individualizat, mai coerent, imbunatatind considerabil imaginea generala.
– materiale: pe unele straturi de termoizolatie pot veni cu o placare de lemn sau piatra, un lambriu, o tencuiala texturata sau (cel mai economic) o vopsea care sa dea un contrast (bine venit pe o cromatica generala neutra).
– design. Acesta e limitat doar la o cutie sau mai exact la fetele cutiei. In cazul casei din rezervatie ferestrele sunt deja date, sunt fixe = inca o constrangere. Numarul de posibilitati ramane totusi mare iar variantele sunt multe, creativitate sa fie, ca de buget nu prea e nevoie, polistiren sau vata oricum se monteaza.
[spacer height=”20px”]
[spacer height=”20px”]
Ce se poate face la casa din Piatra Craiului care nu are nici o noima din punct de vedere estetic si se afla intr-o zona turistica?
Reabilitare de fatada:
Se poate dubla termoizolatia existenta in proportie de cca. 50% din suprafata pentru a se realiza decrosurile care sa dea senzatia unei volumetrii pastrand vopseaua alba pe aceasta (de la 10cm la 20cm, castig si la factura de caldura). Peste termoizolatia nemodificata se monteaza un lambriu din lemn de rasinoase tratat, baituit si lacuit care sa accentueze volumetria. Se monteaza balustrade din lemn la balcoan ca sa fie casa terminata si sa se inscrie in peisaj. Pentru un contrast mai bun se poate aplica o vopsea deschisa la cuoare pe sageac si pazii.
[spacer height=”20px”]
[spacer height=”20px”]
Concluzie
O astfel de reabilitare fatada nu este neaparat termica, insa cu un minim de buget, chiar si la un nou proiect de casa, se poate schimba total imaginea generala. Fatada poate fi adusa la o stare mai buna, se recupereaza prestigiul, asa cum spune si definitia, atat la casa cat si la context. Este si cazul peisajului de aici, pe care casa il influenteaza, asta si in prezentul unor cerinte tot mai exigente. Pe de alta parte exista si ideea ca “doar o alta casa” devine “acasa”.
-
Balcon inchis la romani, arhitectura si cultura
Ce este un balcon si de ce isi inchid romanii balconul? Este o comoditate a romanului in organizarea propriei locuinte sau o arhitectura a spatiului?
Balcon inchis la romani – Balcoane pe B-dul Theodor Pallady, Bucuresti.[spacer height=”20px”]
Un balcon este o prelungire a casei in exterior sau, potrivit DEX-ului o platforma cu balustrada pe peretele exterior al cladirii cu care comunica printr-o usa – varianta 1 sau un loc deasupra parterului unei sali de spectacol din care spectatorul priveste scena – varianta 2.
Altfel spus: “Un balcon (termen provenit din italiană, balcone = schelă) este o parte a unei clădiri, structuri sau edificiu, de cele mai multe ori o extensie a acesteia, care poate fi simultan un element arhitectural și unul ornamental, care constă dintr-o platformă pe care se poate sta sau deplasa”. (sursa: https://ro.wikipedia.org )
Arhitectural vobind, pe langa rolul estetic care este mai mult un rezultat, este important in relatia dintre casa si exterior.
La prima vedere, ceea ce se intampla la noi, pare a fi neglijenta, adica poti spune ca romanului nu ii pasa cum arata un balcon sau locuinta lui din strada, ca nu ii pasa de relatia lui cu aceasta sau de asemenea ca ii este comod sa depoziteze tot felul de lucruri la care nu are acces foarte des in acest spatiu numit, parca prea pompos, “balcon”. In spatele acestui lucru pot sta insa argumente care ne defindesc atat ca societate cat si ca stil de viata.[spacer height=”20px”]Mai de mult cand inca trageam linii cu creionul si nu cu mouse-ul, am participat la o discutie interesanta pe tema inchiderii balcoanelor, la atelier, in scoala de arhitectura. Doamna profesoara a adus vorba de locuinta taranului de la tara si a inceput sa vorbeasca despre marea migratie a oamenilor de la sat la oras in perioada anilor ’70. Majoritatea parerilor pendulau in jurul ideii ca blocurile comuniste nu sunt bine concepute avand spatiu insuficient pentru depozitare. Eu credeam pe atunci ca spatiul din acestea este suficient dar neorganizat cum trebuie si neergonomic ele fiind facute “la norma”. Dupa asta am inceput sa imi schimb punctul de vedere.
Balcon inchis la romani – Schema de apartament in bloc comunist.[spacer height=”20px”]
In imaginea de mai sus avem schema functionala a unui apartament dintr-un bloc comunist din Bucuresti. In faza de proiect proiectantii au prevazut apartamentul cu un spatiu de depozitare bunicel, in holul nr. 2, unde deservea tocmai bine toate incaperile. Insa proprietarul final (adica beneficiarul) a demolat debaraua cu pricina si a creat un mic loc de primire si discutie (o masuta de cafea si doua fotolii, iar mai tarziu un al treilea tv din casa, asezat pe o comoda). Locuinta seamana acum cu una nobiliara, in care treci din salon in salon si descrii un fel ciclu de viata zilnica bine definit. Muraturile trebuie sa stea si ele undeva, la fel si borcanele cu gem. S-a gasit si pentru ele un spatiu tocmai bun: in balcon, un spatiu care a trebuit izolat de frig si ploaie cu… termopane.[spacer height=”20px”]
La o privire mai atenta se vede aici ca beneficiarul a umplut un spatiu predefinit dupa cum a avut el nevoie, ducand mai departe treaba proiectantului. Proiectantul initial, a preluat o gandire a spatiului, venita din afara (vezi Miscarea Moderna sau Functionalismul) si a aplicat-o pe o societate usor diferita, care a trecut prin alte etape evolutive si care are alte obiceiuri si traditii.
Romanii instariti aveau inainte, in cadrul gospodariei, mai multe cladiri sau anexe asezate intr-o ierarhie:
– cea principala – cea in care locuia familia si in care erau primiti oaspetii cu camere bine definite pentru acest scop;
– incaperile sau casa servitorilor amplasata undeva in planul 2, in care locuiau acestia si isi intemeiau familie (ca angajati, nu ca sclavi, pentru ca in istorie popoarele care au locuit aici nu au avut vreo traditie in ce priveste sclavii);
– anexele gospodaresti pentru animale in planul 3-4 si
– alte depozite (cereale, unelte, etc.) amplasate cel mai departe de intrare, dar cel mai aproape de gradina utilitara.
Modelul s-a pastrat, chiar daca simplificat si la gospodaria taranului de rand unde de-a lungul timpului s-a inchegat o ierarhie a spatiilor, fie ca e vorba de camerele din casa, fie ca e vorba de curte. In schita de mai jos este figurata o locuinta tipic taraneasca in care avem un lot ingust in lungul caruia se desfasoara casa.
Balcon inchis la romani – Schema de gospodarie taraneasca.[spacer height=”20px”]
Si forma terenului are anumite motive la baza, ce tin tot de obiceiurile si organizarea sociala a romanului dar asta e un alt subiect. Aici casa e alcatuita din:
nr. 1 – tinda sau sala in care se intra prima data,
nr. 2 – odaia buna de la strada si odaia de zi, iar spre fundul lotului se desfasoara
nr. 3, 4, 5, 6, 7… – anexele: bucatarie, magazie, grajd, cosare, porumbar, sira de paie etc);
nr. 8 – latrina (semn al civilizatiei, in trecut, cand in alte tari era la moda tufisul sau aruncatul pe freastra).
Aceeasi ierarhie se vede si in organizarea curtii:
a – gradina reprezentativa cu flori la poarta,
b – batatura sau locul de luat masa si vatra cu țăst in dreptul casei,
c – curtea de animale mai in spate,
d – gradina de zarzavat dincolo de latrina, gradina care la randul ei este de multe ori urmata de
– culturi la scara tot mai mare (livada, lan de grau / porumb, vie etc).
Practic cu cat te indepartezi mai mult de acces (de poarta) cu atat spatiul devine mai familial, mai intim si apoi mai utilitar adica este tot mai privat si tot mai putin public. Pe de alta parte este din ce in ce mai integrat in natura. Strada inseamna public, inseamna exterior, iar comunicarea cu exteriorul se face prin poarta. De aceea si locul preferat de socializare este “pietroiul de la poarta” cu rol de banca de sezut. Acesta este modul in care relationeaza romanul cu exteriorul: prin usa de intrare (poarta) care este totodata si un filtru*. El se infatiseaza publicului in preajma ei (prima camera, florile din holul de la lift, florile de langa intrarea in scara, etc).[spacer height=”20px”]
*taranul roman amenajeaza zona din apropierea portii odata pentru a arata cine si cum este el si odata pentru a supune vizitatorul la un test, poarta devenind astfel un filtru: daca vizitatorului ii plac florile inseamna ca e de-al casei – gandeste la fel, daca nu, sa stea afara.[spacer height=”20px”]
Poate ca nu toate apartamentele sunt dotate cu suficient loc de depozitare, insa fenomenul de inchidere a balcoanelor se manifeste si la cei care au suficient spatiu. Asta poate pentru ca romanul cand a venit sa traiasca la oras, a avut tendinta sa isi insuseasca spatiul dat aplicand modelul gospodariei in care s-a nascut si a trait inainte. Un balcon este de regula amplasat in spate, spre deosebire de intrare si este ultima incapere (4 din 4 sau 8 din 8), astfel el corespunde utilului in organizarea micii gospodarii din apartament (noroc ca baia este stabilita de la bun inceput : D ).[spacer height=”20px”]
La strainii din vestul Europei, cand stau pe balcon ei se afla in exteriorul casei insa fara a interactiona cu exteriorul. Ei doar asista ca la un spectacol fara a merge pe scena. Noi in general nu prea frecam menta, suntem harnici si nu pierdem vremea cu spectacole. Ceea ce fac romanii cu balcoanele, inutile in cazul nostru, se numeste “adaptare a spatiului la nevoie” (nevoia de orinduire) sau “adaptarea lui la modul de viata”, iar aceasta face parte din definitia arhitecturii.
Aceasta incerca sa transmita doamna profesoara cand a facut comparatia intre locuinta taranului si apartamentul cu balcon dar fara balcon, in timp ce noi studentii bateam campii invinuindu-i pe comunisti.
Balcon inchis la romani – Balcoane pe B-dul Voltaire, Paris.[spacer height=”20px”]
Sa nu uitam locul unui balcon in societatea burgheza de la noi. Aici insa era mult mai dezvoltat si indeplinea mai multe functii, sub numele de pridvor sau cerdac, fiind adesea accesibil din exterior si prevazut la conace sau case boieresti unde avea rol utilitar de supraveghere a activitatilor, a mosiei ori a posibililor atacatori (vezi culele din Oltenia si Balcani). Mai putea avea rol de reprezentativitate: primarul vorbea cetatenilor de la balcon, asemenea agorei sau forumului roman, in el gazda primea colindatorii etc.
Balcon inchis la romani – Cerdac de casa taraneasca in Voineasa (Sursa: Panoramio).[spacer height=”20px”]
Poate cu acelasi scop de supraveghere, trebuie mentionate si foisorul, sau la casele parter – prispa si veranda. Si acestea sunt tot o prelungire a casei in exterior. Pe prispa baba torcea lana si in acelasi timp veghea animalele din ograda sau copiii ce se jucau. Cand era un an mai ploios cu recolta bogata aceasta devenea chiar dormitor in timp ce granele stateau la adapost in… casa (a se vedea filmul Morometii).[spacer height=”20px”]
In imaginea de mai jos se poate vedea un bloc de locuinte colective din Paris asemanator cu cel din prima imagine care se afla in Bucuresti, comparand cele doua imagini se observa asemanarea intre cladiri si diferenta dintre societati ca mod de a gandi un spatiu, ambele moduri perfect valabile.
Balcon inchis la romani – Balcoane pe Rue des Cites, Paris.[spacer height=”20px”]