Statul si dezvoltatorii imobiliari vor confortul tau si banii tai
Cine locuieste in aceste blocuri? Care sunt particularitatile acestei zone? Care sunt aspectele bune si rele ale acestor ansambluri rezidentiale? Pentru a descoperi propun acest itinerariu parcurs si povestit de colegul meu Dragos:
Cum iesi de la statia de metrou Dimitrie Leonida, dai nas in nas cu cartierul rezidential Berceni, cu o priveliste superba de industrie romaneasca (platforma IMGB). Urmand Soseaua Berceni spre iesirea din oras (pe directia Sud-Est), ajungem spre zona de blocuri vizata, noile ansambluri rezidentiale delimitate de Strazile Oituz si Biruintei. Traseul propus ne va duce prin Drumul Fermei, Strada Biruintei, Strada Amurgului si terminandu-se la intersectia dintre Strada Oituz si Soseaua Berceni, inapoi la statia de metrou. Imediat ce intri pe Drumul Fermei, esti intampinat de un “superb” ansamblu de blocuri P+4 vopsite in cele mai deprimante tonuri de gri-de-beton, cu o firma atragandu-ti atentia spre parterul primului bloc.
Acest ansamblu este delimitat de sosea cu ajutorul unui gard metalic, menit sa tina cireada de masini in tarcul lor denumit “parcare”, dincolo de gard: aparent un spatiu verde neingrijit. Intrand pe Drumul Fermei si parcurgandu-l, deja se pot semnala primele probleme: noile ansambluri rezidentiale sunt toate 100% private si separate unele de altele prin alte garduri de delimitare, “pentru a nu se musca vecinii intre ei”, limitand sever interactiunea dintre functiunile invecinate.
La prima vedere, acest ansamblu rezidential pare un ansamblu nou, “modernizat”, “dotat cu echipamente” (a se citi locuri de parcare) si cateva spatii verzi, dar cand incepi sa-l parcurgi deja parca imaginea generala se destrama din ce in ce mai mult: intrarea in bloc se face via un demisol “scufundat in asfalt” si umbrit de o copertina de beton.
Apartamentele de la parterul blocului au o curte englezeasca in dreptul balconului (usor accesibila printr-un simplu salt peste gard),
curte care este imprejmuita pe doua laturi de un rand de flori, care mai ajuta la corectarea acestei imagini neplacute ochiului. Exista cateva spatii verzi in zona, dar acestea apar de-abia la finalul calatoriei prin insula rezidentiala de pe latura ei Sud-Estica, in dreptul Drumului Fermei, pentru a le separa de restul “capodoperelor” din zona.
Dupa ce ne indepartam de gardul de paza al tarcului rosu,
suntem primiti de catre prelungirea Drumului Fermei, in partea Nord-Estica remarcandu-se noile resedinte contemporane, in timp ce latura Sud-Vestica este in paragina, cu o priveliste superba catre termocentralele depoului IMGB.
Pe masura ce parcurgem Drumul Fermei, observam un motiv recurent: “…Residence”, “….Residence”, “…Residence”, “…Residence” – toate insulele noi de locuit se pledeaza a fi “Family Residence”si “NOUL cartier de locuit!”, creand o impresie suspecta ca cineva (dezvoltatorul care a cumparat toate aceste terenuri) a planuit de la inceput cum sa construiasca si sa vanda imobile in aceasta zona. Ansamblurile de blocuri dintre Drumul Fermei si Strada Biruintei sunt relativ uniforme, pe alocuri aparand 2-3 insule de locuinte individuale (fie case cuplate, fie case insiruite.
La o examinare mai atenta, impresia pe care aceste mici insule de case ne-o lasa este una de ghetou – spatiu sufocant, inghesuit, urat si gandit pentru o ingramadire de oameni, stivuiti. La finalul calatoriei pe Drumul Fermei, in apropierea intersectiei cu Strada Solstitiului, blocurile de P+4 – P+6 se raresc, terenul dincolo de ele fiindca INCA neexploatat. Parcurgand Strada Solstitiului, reapar aceleasi probleme – insulele de blocuri separate intre ele de garduri, doar ca aici urbanizarea este si mai intensa, cu blocuri inghesuite unele langa celelalte, cu o lipsa totala de spatii verzi, betonul si masinile dominand peisajul acesta cu balcoane pestrite.
Spatiul in care s-au construit aceste monstruozitati de beton zace pe locul unei foste insule de fabrici si hale industriale care a fost construita in jurul anului 2012, ca apoi sa fie demolata la o diferenta de cativa ani, blocurile noi aparand in jurul anului 2015-2016. Mergand in continuare pe Strazile Amurgului si Oituz, blocurile incep incet-incet sa se rareasca, dand cale locuintelor individuale PRIVATE (construite mai inainte), care mai de care in abordarea lor arhitecturala, cu cateva insule de blocuri P+4 presarate pe aici-pe acolo. Daca din intamplare urmaresti o harta cu GPS pe telefon si vrei sa-ti scurtezi drumul printr-o alee, vei avea supriza “placuta” sa afli ca aleea este blocata la jumatatea distantei de o casa cu gard pe care este foarte frumos semnalat o pancarda cu “proprietate privata”, furand astfel accesul de pe o strada pe alta. Nici strada nu mai e ce era o data, nu mai are rol de legatura si circulatie!
Intr-un final descoperi o alee care da in Strada Oituz
si iti continui drumul linistit prin marea de case de tip P – P+1. Punctul de transformare electrica
langa care s-a construit recent un bloc cu 5 etaje marcheaza finalul aventurii noastre, care se termina de unde am pornit, de la statia de metrou Dimitrie Leonida.
In urma catorva intrebari adresate unor locatari din aceasta zona, acestia mi-au confirmat impresiile: spatiul este sufocant, inghesuit, prost iluminat (in special in insulele de blocuri), pe latura nordica a Strazii Fermei toate insulele sunt private si inchise, izolate, pe viitor se vor tot construi blocuri in zona; localnicii mai vechi in zona au mentionat ca initial, dupa primul val de blocuri, li s-a promis (de catre dezvoltatorii din zona) ca terenurile virane ramase se vor transforma in parcuri, ceea ce nu s-a intamplat, in realitate s-au construit tot blocuri rezidentiale pe acele spatii (acelea dintre cele 2 insule de locuit).
Chiar si cei care locuiesc la case s-au plans de iluminatul prost, casele noi fiind gandite in neconcordanta cu orientarea cardinala (majoritatea caselor noi fiind orientate pe directia NE-SV, iar blocurile rezidentiale din imediata vecinatate umbrindu-le complet in timpul orelor de dup-amiaza, rezultand astfel o lipsa acuta de soare).
Autorul articolului si al fotografiilor este arh. Dragos Ioan Laza.