Tag: casa

  • Beton armat

    Beton armat

    Ce este acest beton armat si la ce se foloseste? Care sunt proprietatile lui? Care sunt avantajele si dezavantajele acestui material de constructie?

    [spacer height=”20px”]

    materiale constructii

    Sursa foto: AllBiz

    [spacer height=”20px”]

    Betonul armat este un material compozit format prin asocierea otelului (armatura) cu beton simplu (apa+ciment+agregate). Se realizeaza prin turnarea in cofraj a betonului peste o structura (schelet) din bare de otel montat in acest cofraj. Aceasta asociere are ca scop imbinarea unor calitati si compensarea unor defecte: slaba rezistenta a betonului la intinderi (aproape inexistenta), costul ridicat al otelului (prin asociere cu betonul este necesar mult mai putin otel si se construieste mai ieftin decat cu alte materiale in ciuda greutatii mari), otelul este protejat in caz de incendiu (devine astfel cel mai rezistent material la foc, timpii de evacuare fiind cei mai mari comparativ cu cladirile ce folosesc alte materiale pentru structura). Prin modul de obtinere si punere in opera acest material ofera nenumarate posibilitati, inclusiv elemente sau module prefabricate. Ca atare, este materialul cel mai des folosit in constructii in prezent pentru structuri.

    [spacer height=”20px”]

    beton armat

    Sursa foto: ProiecteCase

    [spacer height=”20px”]

    Caracteristici si proprietati beton armat

    Categoria materialului: structural, structural+finisaj (cand e lasat aparent, cere grija deosebita la cofrare);

    Domeniul de utilizare: elemente structurale si de inchidere, finisaje, scari;

    Tipuri de cladiri la care se utilizeaza: se foloseste in toate tipurile de cladiri (de la anexe  la reactoare nucleare);

    Sistem constructiv cu care este compatibil: structuri in cadre, pereti portanti;

    Conductivitate termica 0.27 W/mK;

    Rezistenta mecanica: 355 N/mmp;

    Densitate: 2400 kg/mc;

    Grad de rezistenta la foc: 1 – 3 ore;

    Industrii si tehnologii implicate: industria extractiva, industria producerii cimentului, industria siderurgica, transporturi, fabrici de prelucrare (prefabricate si produse finite), industria chimica;

    Nivel de poluare: moderat;

    Unde poate fi achizitionat / cum poate fi obtinut din magazine de constructii (pentru materiile de baza, cimentul si barele de otel) si din fabrici (ca produse prefabricate);

    Modul in care este livrat/vandut la kilogram (pentru sacii de ciment), la metru cub/bucata (pentru prefabricate), la metru liniar (pentru barele de otel);

    Urmarire in timp: normala;

    Accesorii: cofraje pentru montarea in sit, distantieri etc;

    Necesitatea acestui material in construirea unei cladiri: indispensabil (pentru fundatii, prin normativ, la o cladire noua  este permisa in mod normal doar fundatia din beton armat), optional (pentru suprastructura)

    Accesibilitate: Se gaseste usor pe piata romaneasca.

    [spacer height=”30px”]

    Punerea in opera la beton armat

    Se prepara compozitia de baza a betonului cu ajutorul cimentului si a agregatelor sale, dupa care se realizeaza cofrajul din lemn in care se pun in pozitie barele de otel, peste care se toarna cimentul si apoi se lasa la intarit. Dupa uscare, se demonteaza cofrajul. In cazul prefabricatelor, acestea se pun direct in opera.

    [spacer height=”20px”]

    beton armat

    Sursa foto: Spatiul Construit

    [spacer height=”20px”]

    Avantaje beton armat

    – datorita modului in care cele doua materiale (betonul si otelul) lucreaza impreuna, proprietatile fizico-mecanice  ale compozitului sunt mult superioare celorlalte materiale de constructii;

    – nu sufera deformatii mari (datorita temperaturilor si umiditatii);

    – stabilitate in timp, betonul armat nu lucreaza si nu curge (fenomenul de curgere lenta);

    – rezistent la agentii biologici;

    – este un material relativ ieftin, avand  costuri reduse atat la obtinere cat si la punere in opera;

    – versatil, oferind o mare varietate de forme si dimensiuni ce pot fi realizate (betonul ia forma cofrajului in care este turnat);

    – accesibilitate (materialele de baza pentru beton armat se gasesc usor in majoritatea zonelor geografice si poate fi usor de transportat, inclusiv prin conducte)

    – mentenanta redusa, cheltuielile de intretinere ale betonului armat sunt aroape inexistente;

    – rezistenta foarte mare la foc (peste o ora, structua poate fi recuperata si refolosita dupa un incendiu => material ecologic);

    – aderenta mare intre cele doua componente si intre multe alte materiale de finisare si acesta, betonul creeaza o pelicula rugoasa de oxid la suprafata armaturii imediat dupa turnare si creste suprafata de contact dintre cele doua (aproape ca fuzioneaza);

    – ofera protectie impotriva radiatiilor (reactoarele nucleare si adaposturile anti-atomice sunt realizate din beton armat).

    [spacer height=”30px”]

    Dezavantaje beton armat

    – fisureaza, armatura poate fi expusa si poate oxida. Prin fisurare se reduce si rezistenta (apar articulatii plastice);

    – greutatea sa foarte mare duce la diverse complicatii in timp, necesitand o atentie mult mai mare la calculele de rezistenta;

    – slab izolator termic, necesita o termoizolatie suplimentara.

    [spacer height=”30px”]

    Rolul jucat de betonul armat in arhitectura

    Folosit pentru realizarea elementelor structurale. Primele atestari ale utilizarii betonului dateaza din jurul anului 6500 i. Hr., in regiunea ce cuprindea nordul Iordaniei si sudul Siriei, unde negutatori nabatei si beduini il utilizau pentru realizarea de cuptoare de prajire, cisterne etanse subterane si pentru pardoseli. In antichitate a fost redescoperit si folosit predominant de catre egiptenii antici si mai ales de catre romani. In cadrul Imperiului Roman betonul a fost un material cu adevarat revolutionar, care a eliminate dependenta de piatra si caramida datorita rezistentelor sale mecanice sporite, cel mai mare exemplu de structura din beton simplu construit in acea perioada fiind domul Pantheonului din Roma. In Evul Mediu, treptat, tehnica utilizarii sale s-a uitat aproape complet, pana in secolul XIV, remarcandu-se o revenire treptata a acestuia, pana la jumatatea secolului XVIII. Adevarata explozie a utilizarii betonului a inceput in decursul Revolutiei Industriale, edificiul principal in acest sens fiind farul Smeaton’s Tower (prin utilizarea varului hidraulic in compozitia betonului, tehnica preluata de la romani dar uitata de-a lungul secolelor). Betonul armat a fost inventat in anul 1849 de catre Joseph Monier, un gradinar francez (in incercarile sale de a realiza un ghiveci mai eficient pentru plante, a incercat si o tehnica de a turna beton intr-o forma in care se afla un schelet de sarma). Datorita acestei inventii revolutionare, intreaga tehnica de construire a cladirilor s-a schimbat drastic, ajungand ca pana in prezent sa fie cel mai des utilizat material de constructie. Astazi, cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa din Dubai, utilizeaza acest material, un beton armat de inalta performanta.

    [spacer height=”20px”]

    beton armat

    Sursa foto: Concrete Decor

    [spacer height=”20px”]

    Concluzie

    Betonul armat, un material compozit, este cel mai raspandit material utilizat la structura in constructii, datorita costurilor reduse de productie si punere in opera si totodata datorita multiplelor sale avantaje: rezistente mecanice si la foc, versatilitate, mentenanta redusa, comportare buna in timp.

  • Cum poti face o reabilitare de fatada?

    Cum poti face o reabilitare de fatada?

    O simulare si totodata o posibila varianta de regandire si reabilitare de fatada a unei case existente din Piatra Craiului.

    [spacer height=”20px”]

    Dex: “reabilitare” – vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter).

    [spacer height=”20px”]

    Asadar, reabilitarea fatadei inseamna mai mult, nu inseamna doar des intalnita termoizolare (polistirenizare) a unei cladiri, aceea este reabilitare termica. Aici este vorba de restabilirea unei stari anterioare functionale sau readucerea la starea de functionare si/sau aducerea unor imbunatatiri dupa o cerinta noua (estetica, functionala, structurala etc).

    [spacer height=”20px”]

    reabilitare fatada

    Sursa foto: Panoramio

    [spacer height=”20px”]

    Casa din imagine este aleasa la intamplare. Pe aceasta am facut o propunere de reabilitare fatada din curiozitatea de a vedea cum se poate imbunatati aspectul, iar ideea articolului mi-a venit pe cand faceam un traseu prin munti. 

    [spacer height=”20px”]

    In aceasta imagine apar:

    – o casa, care nu a fost terminata si judecand dupa aspect are cativa ani. Probabil beneficiarul a adus constructia la un stadiu in care sa poata locui in ea fara sa stea sub cerul liber. A pus punct construirii fie pentru ca e suficient de multumit de ce a realizat, fie pentru ca nu mai are bani, cum se intampla adesea;

    – un peisaj. Este vorba de Rezervatia Naturala Piatra Craiului. El insa poate fi peisajul urban in care noi oamenii ne perindam zi de zi, …habitatul nostru, cum este urmatoarea imagine din Bucuresti.

    [spacer height=”20px”]

    reabilitare fatada

    [spacer height=”20px”]

    Daca mergem prin natura si vedem o casa construita in mijlocul ei, eventual cu un acoperis albastru strident sau rosu, ne supara sau altfel spus “ne zgarie pe retina”. In oras e la fel, numai ca asa arata si contextul. O casa stridenta e la locul ei in acest context pentru ca toate casele sunt la fel: cutii cu sarpanta, totul viu colorat dar monoton si repetitiv. Aceasta casa din rezervatie fiind mai mica si mai putin colorata parca nu supara asa de tare insa se pot face si aici cateva imbunatatiri.

    [spacer height=”20px”]

    Varianta propusa este o posibila reabilitare de fatada. Nu este neaparat cea mai buna, insa se distanteaza de ceea ce e banal. Se ditanteaza de acea cutiuta cu sarpantica monotona si colorata la fel, de sus pana jos, pe care o vedem atat de des in peisajul urban, peste care mai aruncam niste ferestre la intamplare si care este facuta cu maxim de material si minim de buget, tragand cat se poate de la capitolul estetic sau “rezolvand” esteticul cu o vopsea ieftina (roz sau portocaliu…poate visiniu…) ori o frumoasa tigla metalica Lindab albastra. Tigla era la oferta domne, nu de alta. Super oferta: 5 metri plus 1 moca  : D

    Tigla la oferta mi-as lua si eu, insa as achizitiona o tigla cu o culoare mai neutra, mai apropiata de culorile pamantului. Pentru un trecator este o oboseala vizuala cand merge pe strada si vede: culori stridente murdarite de praf si poluare, nici cremurile sau culorile desaturate (galben pai, roz apos, gri deschis etc) nu ajuta, cabluri insirate pe stalpi, o mare interminabila de masini umflate si curbate ca niste baloane colorate din care ies tot felul de lumini, sunete si gaze… Lucruri nesesizate  si neconstientizate de multe ori, dar care actioneaza asupra noastra.

    [spacer height=”20px”]

    Ce as face daca as avea o casa cu ziduri deja ridicate, drepte, fara console sau decrosuri, adica o cutiuta cu sarpantica? Reabilitare fatada:

    – exista varianta jocului de grosimi la termoizolatie: daca o casa de caramida sau lemn are nevoie de 10 – 15 cm de vata minerala pentru a avea caldura in interior, as putea sa jonglez cu 2 sau mai multe grosimi fara sa compromit conservarea caldurii sau bugetul: jocuri de 5cm + 20cm sau de 8cm + 15cm etc. Scopul: realizarea unei volumetrii sau a unor linii care sa dea o forma si un alt aspect casei, mai personalizat, mai individualizat, mai coerent, imbunatatind considerabil imaginea generala.

    – materiale: pe unele straturi de termoizolatie pot veni cu o placare de lemn sau piatra, un lambriu, o tencuiala texturata sau (cel mai economic) o vopsea care sa dea un contrast (bine venit pe o cromatica generala neutra).

    – design. Acesta e limitat doar la o cutie sau mai exact la fetele cutiei. In cazul casei din rezervatie ferestrele sunt deja date, sunt fixe = inca o constrangere. Numarul de posibilitati ramane totusi mare iar variantele sunt multe, creativitate sa fie, ca de buget nu prea e nevoie, polistiren sau vata oricum se monteaza.

    [spacer height=”20px”]

    reabilitare fatada

    [spacer height=”20px”]

    Ce se poate face la casa din Piatra Craiului care nu are nici o noima din punct de vedere estetic si se afla intr-o zona turistica?

    Reabilitare de fatada:

    Se poate dubla termoizolatia existenta in proportie de cca. 50% din suprafata pentru a se realiza decrosurile care sa dea senzatia unei volumetrii pastrand vopseaua alba pe aceasta (de la 10cm la 20cm, castig si la factura de caldura). Peste termoizolatia nemodificata se monteaza un lambriu din lemn de rasinoase tratat, baituit si lacuit care sa accentueze volumetria. Se monteaza balustrade din lemn la balcoan ca sa fie casa terminata si sa se inscrie in peisaj. Pentru un contrast mai bun se poate aplica o vopsea deschisa la cuoare pe sageac si pazii.

    [spacer height=”20px”]

    reabilitare fatada

    [spacer height=”20px”]

    Concluzie

    O astfel de reabilitare fatada nu este neaparat termica, insa cu un minim de buget, chiar si la un nou proiect de casa, se poate schimba total imaginea generala. Fatada poate fi adusa la o stare mai buna, se recupereaza prestigiul, asa cum spune si definitia, atat la casa cat si la context. Este si cazul peisajului de aici, pe care casa il influenteaza, asta si in prezentul unor cerinte tot mai exigente. Pe de alta parte exista si ideea ca “doar o alta casa” devine “acasa”.

     

  • Balcon inchis la romani, arhitectura si cultura

    Balcon inchis la romani, arhitectura si cultura

    Ce este un balcon si de ce isi inchid romanii balconul? Este o comoditate a romanului in organizarea propriei locuinte sau o arhitectura a spatiului?

    balcon

    Balcon inchis la romani – Balcoane pe B-dul Theodor Pallady, Bucuresti.[spacer height=”20px”]

    Un balcon este o prelungire a casei in exterior sau, potrivit DEX-ului o platforma cu balustrada pe peretele exterior al cladirii cu care comunica printr-o usa – varianta 1 sau un loc deasupra parterului unei sali de spectacol din care spectatorul priveste scena – varianta 2.

    Altfel spus: “Un balcon (termen provenit din italiană, balcone = schelă) este o parte a unei clădiri, structuri sau edificiu, de cele mai multe ori o extensie a acesteia, care poate fi simultan un element arhitectural și unul ornamental, care constă dintr-o platformă pe care se poate sta sau deplasa”. (sursa: https://ro.wikipedia.org )

    Arhitectural vobind, pe langa rolul estetic care este mai mult un rezultat, este important in relatia dintre casa si exterior.
    La prima vedere, ceea ce se intampla la noi, pare a fi neglijenta, adica poti spune ca romanului nu ii pasa cum arata un balcon sau locuinta lui din strada, ca nu ii pasa de relatia lui cu aceasta sau de asemenea ca ii este comod sa depoziteze tot felul de lucruri la care nu are acces foarte des in acest spatiu numit, parca prea pompos, “balcon”. In spatele acestui lucru pot sta insa argumente care ne defindesc atat ca societate cat si ca stil de viata.[spacer height=”20px”]

    Mai de mult cand inca trageam linii cu creionul si nu cu mouse-ul, am participat la o discutie interesanta pe tema inchiderii balcoanelor, la atelier, in scoala de arhitectura. Doamna profesoara a adus vorba de locuinta taranului de la tara si a inceput sa vorbeasca despre marea migratie a oamenilor de la sat la oras in perioada anilor ’70. Majoritatea parerilor pendulau in jurul ideii ca blocurile comuniste nu sunt bine concepute avand spatiu insuficient pentru depozitare. Eu credeam pe atunci ca spatiul din acestea este suficient dar neorganizat cum trebuie si neergonomic ele fiind facute “la norma”. Dupa asta am inceput sa imi schimb punctul de vedere.

    balcon

    Balcon inchis la romani – Schema de apartament in bloc comunist.[spacer height=”20px”]

    In imaginea de mai sus avem schema functionala a unui apartament dintr-un bloc comunist din Bucuresti. In faza de proiect proiectantii au prevazut apartamentul cu un spatiu de depozitare bunicel, in holul nr. 2, unde deservea tocmai bine toate incaperile. Insa proprietarul final (adica beneficiarul) a demolat debaraua cu pricina si a creat un mic loc de primire si discutie (o masuta de cafea si doua fotolii, iar mai tarziu un al treilea tv din casa, asezat pe o comoda). Locuinta seamana acum cu una nobiliara, in care treci din salon in salon si descrii un fel ciclu de viata zilnica bine definit. Muraturile trebuie sa stea si ele undeva, la fel si borcanele cu gem. S-a gasit si pentru ele un spatiu tocmai bun: in balcon, un spatiu care a trebuit izolat de frig si ploaie cu… termopane.[spacer height=”20px”]

    La o privire mai atenta se vede aici ca beneficiarul a umplut un spatiu predefinit dupa cum a avut el nevoie, ducand mai departe treaba proiectantului. Proiectantul initial, a preluat o gandire a spatiului, venita din afara (vezi Miscarea Moderna sau Functionalismul) si a aplicat-o pe o societate usor diferita, care a trecut prin alte etape evolutive si care are alte obiceiuri si traditii.

    Romanii instariti aveau inainte, in cadrul gospodariei, mai multe cladiri sau anexe asezate intr-o ierarhie:

    – cea principala – cea in care locuia familia si in care erau primiti oaspetii cu camere bine definite pentru acest scop;

    – incaperile sau casa servitorilor amplasata undeva in planul 2, in care locuiau acestia si isi intemeiau familie (ca angajati, nu ca sclavi, pentru ca in istorie popoarele care au locuit aici nu au avut vreo traditie in ce priveste sclavii);

    – anexele gospodaresti pentru animale in planul 3-4 si

    – alte depozite (cereale, unelte, etc.) amplasate cel mai departe de intrare, dar cel mai aproape de gradina utilitara.

    Modelul s-a pastrat, chiar daca simplificat si la gospodaria taranului de rand unde de-a lungul timpului s-a inchegat o ierarhie a spatiilor, fie ca e vorba de camerele din casa, fie ca e vorba de curte. In schita de mai jos este figurata o locuinta tipic taraneasca in care avem un lot ingust in lungul caruia se desfasoara casa.

    balcon

    Balcon inchis la romani – Schema de gospodarie taraneasca.[spacer height=”20px”]

    Si forma terenului are anumite motive la baza, ce tin tot de obiceiurile si organizarea sociala a romanului dar asta e un alt subiect. Aici casa e alcatuita din:

    nr. 1 – tinda sau sala in care se intra prima data,

    nr. 2 – odaia buna de la strada si odaia de zi, iar spre fundul lotului se desfasoara

    nr. 3, 4, 5, 6, 7… – anexele: bucatarie, magazie, grajd, cosare, porumbar, sira de paie etc);

    nr. 8 – latrina (semn al civilizatiei, in trecut, cand in alte tari era la moda tufisul sau aruncatul pe freastra).

    Aceeasi ierarhie se vede si in organizarea curtii:

    a – gradina reprezentativa cu flori la poarta,

    b – batatura sau locul de luat masa si vatra cu țăst in dreptul casei,

    c – curtea de animale mai in spate,

    d – gradina de zarzavat dincolo de latrina, gradina care la randul ei este de multe ori urmata de

    – culturi la scara tot mai mare (livada, lan de grau / porumb, vie etc).

    Practic cu cat te indepartezi mai mult de acces (de poarta) cu atat spatiul devine mai familial, mai intim si apoi mai utilitar adica este tot mai privat si tot mai putin public. Pe de alta parte este din ce in ce mai integrat in natura. Strada inseamna public, inseamna exterior, iar comunicarea cu exteriorul se face prin poarta. De aceea si locul preferat de socializare este “pietroiul de la poarta” cu rol de banca de sezut. Acesta este modul in care relationeaza  romanul cu exteriorul: prin usa de intrare (poarta) care este totodata si un filtru*. El se infatiseaza publicului in preajma ei (prima camera, florile din holul de la lift, florile de langa intrarea in scara, etc).[spacer height=”20px”]

    *taranul roman amenajeaza zona din apropierea portii odata pentru a arata cine si cum este el si odata pentru a supune vizitatorul la un test, poarta devenind astfel un filtru: daca vizitatorului ii plac florile inseamna ca e de-al casei – gandeste la fel, daca nu, sa stea afara.[spacer height=”20px”]

    Poate ca nu toate apartamentele sunt dotate cu suficient loc de depozitare, insa fenomenul de inchidere a balcoanelor se manifeste si la cei care au suficient spatiu. Asta poate pentru ca romanul cand a venit sa traiasca la oras, a avut tendinta sa isi insuseasca spatiul dat aplicand modelul gospodariei in care s-a nascut si a trait inainte. Un balcon este de regula amplasat in spate, spre deosebire de intrare si este ultima incapere (4 din 4 sau 8 din 8), astfel el corespunde utilului in organizarea micii gospodarii din apartament (noroc ca baia este stabilita de la bun inceput  : D  ).[spacer height=”20px”]

    La strainii din vestul Europei, cand stau pe balcon ei se afla in exteriorul casei insa fara a interactiona cu exteriorul. Ei doar asista ca la un spectacol fara a merge pe scena. Noi in general nu prea frecam menta, suntem harnici si nu pierdem vremea cu spectacole. Ceea ce fac romanii cu balcoanele, inutile in cazul nostru, se numeste “adaptare a spatiului la nevoie” (nevoia de orinduire) sau “adaptarea lui la modul de viata”, iar aceasta face parte din definitia arhitecturii.

    Aceasta incerca sa transmita doamna profesoara cand a facut comparatia intre locuinta taranului si apartamentul cu balcon dar fara balcon, in timp ce noi studentii bateam campii invinuindu-i pe comunisti.

    balcon

    Balcon inchis la romani – Balcoane pe B-dul Voltaire, Paris.[spacer height=”20px”]

    Sa nu uitam locul unui balcon in societatea burgheza de la noi. Aici insa era mult mai dezvoltat si indeplinea mai multe functii, sub numele de pridvor sau cerdac, fiind adesea accesibil din exterior si prevazut la conace sau case boieresti unde avea rol utilitar de supraveghere a activitatilor, a mosiei ori a posibililor atacatori (vezi culele din Oltenia si Balcani). Mai putea avea rol de reprezentativitate: primarul vorbea cetatenilor de la balcon, asemenea agorei sau forumului roman, in el gazda primea colindatorii etc.

    de ce isi inchid romanii balconul

    Balcon inchis la romani – Cerdac de casa taraneasca in Voineasa (Sursa: Panoramio).[spacer height=”20px”]

    Poate cu acelasi scop de supraveghere, trebuie mentionate si foisorul, sau la casele parter – prispa si veranda. Si acestea sunt tot o prelungire a casei in exterior. Pe prispa baba torcea lana si in acelasi timp veghea animalele din ograda sau copiii ce se jucau. Cand era un an mai ploios cu recolta bogata aceasta devenea chiar dormitor in timp ce granele stateau la adapost in… casa (a se vedea filmul Morometii).[spacer height=”20px”]

    In imaginea de mai jos se poate vedea un bloc de locuinte colective din Paris asemanator cu cel din prima imagine care se afla in Bucuresti, comparand cele doua imagini se observa asemanarea intre cladiri si diferenta dintre societati ca mod de a gandi un spatiu, ambele moduri perfect valabile.

    de ce isi inchid romanii balconul

    Balcon inchis la romani – Balcoane pe Rue des Cites, Paris.[spacer height=”20px”]
error: